urmaresc tot felul de chestii pe internet, vad tot felul de emisiuni la televizor…si incerc sa inteleg de ce cei din afara, aici ma refer la cei din strainatate, par putin mai fericiti decat noi. sunt mai simpli, mai veseli, au o privire mai vesela si care inspira bucurie. Lucru pe care nu-l mai intalnesc la noi. in timp ce imi fac plimbarile de munca sau nemunca vad peste tot numai priviri triste, inchistate, preocupate, pline de stres, care emana stres.
singurii pe care ii mai vad zambind sunt copii si bineinteles, de parca ne-ar transmite virusul, si noi, cei care ne uitam la copii in momentul cu pricina.
ma gandeam acum la mine: daca ar fi sa iau la bani marunti weekendul de a trecut sau saptamana de a trecut daca am zambit de 5 ori, m-am trezit cu fata la cearceaf mai in toate zilele, am avut o lene de mai marea rusine si tot asa. Nu ca as fi fost eu vreodata mare fericire sau altceva…dar am uitat sa mai si rad. Nu mai stiu cum e sa rad cu lacrimi. nu mai stiu cum e senzatia de ras copios, de ras cu durere de burta. si cel mai mult cred ca ma enerveaza faptul ca nu am pe cine sa dau vina in afara de mine. e enervant cand nu ai pe cine invinui pentru starea ta oroasta de spirit. ultima oara cand am ras a fost la siriu – si am ras de rasul unei persoane…m-a amuza teribil cu cata pofta putea sa rada.
urmaream acu catva timp o emisiune in care erau prezentate diferite persoane. mi-a ramas in minte o tipa care mergea de 2-3 ori pe saptamana la un curs-sesiune-terapie-intalnire-meeting-habar n-am unde o ora radea ca tembela. stiu ca atunci am spus: ma ce dracului, astia din afara n-au ce face? se plictisesc prea rau?…dar acum ma intreb:cum o fi sa te inscrii intr-un club unde razi.
si ca tot spunea Vararu ca pun melodii bune de ascultat noaptea:
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=0sq6xa3LOns&feature=related[/youtube]