[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=izfu_ZQJ2NU&NR=1[/youtube]
Archive for august, 2008
cand ma fac mare, vreau sa devin pompier!
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=nn8JxjHqVE0&feature=related[/youtube]
vreau sa evadez la mare… sa uit de probleme, sa uit de tot… sa stau de vorba cu berea mea.. mi-e dor de vama si de sentimentul de “neprobleme” pe care ti-l ofera ideea de vama… vreau putina lume.. vreau calm si relax.
venim pe rand si plecam pe sarite. El e singurul care stie de ce si cum.azi urasc lumea asta urata in care ma invart si din care fac parte…. oameni insensibili, oameni care nu iau in considerare ceea ce simt cei din jur, i-as impusca pe cei cu prejudecati tampite, i-as obliga sa lucreze cel putin 1 luna cu persoane cu probleme de diferite feluri…mai putin mentale. azi ma simt mai furioasa decat oricand… i-as judeca pe toti, i-as intreba pe toti : “DE CE?!”…..de ce nu ati descoperit formula copilariei?… cand eram totii buni, cand uitai in 5 secunde ce te durea, de ce erai suparat si de ce erai pedepsit. de ce nu ne putem intoarce in copilarie… sau in cel mai bun caz sa ramanem mereu cu suflet de copil?….intr-un an jumate am cunoscut cele mai puternice caractere si cele mai hotarate persoane…cele mai pline de viata, de bunatate, de omenie, de, de,de,de…. nu sunt perfecte, dar prin bunatatea lor acopera defectele. prin ceea ce fac … prin ceea ce zic.. ma transforma zi de zi intr-un mic strut si sa bag capul in nisip de rusine pentru ca uneori nu-s in stare nici cafeaua sa mi-o aleg sau sa mi-o fac. Sa reusesti sa gasesti dorinta de viata, de iubire, de ceea ce se numeste IUBIT VIATA!! dupa un accident in care ti-ai vazut picioarele la 2 metrii de tine…si ai fost obligat sa inveti sa porti proteze…sau dupa ce ca la 3 ani te-ai imbolnavit de poliomelita si ai ramas cum ai ramas…sa mai nimeresti si un sot care te bate si te determina sa iti petreci o noapte in masina pentru ca iti e frica sa stai cu el in casa sau sa ajungi la 67 de ani si sa fii nevoita sa iti ingropi singurul nepot.
ce dracu vreau de la viata?… sa ajung la varsta lor si sa fac macar un sfert din ceea ce fac ei. vreau sa ajung la varsta bunicilor mei si sa le povestesc nepotiilor mei ce frumos am petrecut in facultate. … vreau sa ajung peste 5 ani..si sa stau de vorba cu prietenii si sa povestim povesti.
vreau multe, dar nu fac nimic sa trec in faza: “am facut!”.
melodia asta ma caracterizeaza..
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=F0DsJQdpwwI[/youtube]
Who`s gonna be there forever
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Gabn7eiqoz4[/youtube]
e o duminca tare lenesa..nu fac altceva decat sa ma rasucesc de pe’o parte pe alta in pat si sa ma uit la seriale. … duminica lenesa de august.. ma duc sa imi fac o cafea…intre timp ascult niste kurt…am pofta de o cafea cu aroma de menta!
se apropie toamna… nu mai vreau decat un weekend la mare….
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=_PnkdSWD24c&feature=related[/youtube]
place multttt la mine.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=XcgLsobF_lw&feature=related[/youtube]
” Viata este plina de riscuri” – JACQUES SALOME
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=MBpyuYgfCWA[/youtube]
acum ceva vreme citeam blogul unei tipe care spunea asa: “acum cativa ani imi era rusine sa zic “fac sex”…mi se parea ca fac ceva in dezacord cu lumea…eu faceam doar dragoste…acum…spun simplu si usor..fara retineri: am facut sex aseara.”(cuvintele exacte nu mi le mai aduc aminte). Atunci mi s-a parut…hmm … ce chestie ciudata…pentru o fata…sa ti se para usor si normal sa zici “am facut sex”…mi s-a parut pasager. SI totusi nu e chiar asa de tragie..am spus-o si nu mi s-a mai parut asa absurd.
Dar totusi… zilele astea ma gandeam in timp ce ma chinuiam sa pun in regula lucrurile la munca… unde e iubirea? unde sunt declaratiile de dragoste? unde sunt juramintele “la bine si la rau”? unde sunt grijile? unde? unde? unde?…. oare am ajuns sa nu mai simtim?….pentru ca uneori am impresia ca pana si animalele traiesc mai multe sentimente decat am ajuns noi sa traim. Ma uitam si aseara, in timp ce imi sorbeam berea pe terasa de cartier, la o pustoica, pe care o stiu de cand o aducea maica’sa de la gradinita…acum mare domnisoara, curtata de cei cu care stateam eu si ma jucam frunza in fata blocului…ei fiind mai mari ca mine cu 2-3 ani. Facea pe inabordabila, jocul “te plac, dar nu te plac.. sunt de neatins, dar atinge-ma” (care acum mi se pare stupid, dar pe care il fac si il face orice femeie, involuntar, pana la 27 de ani cand intra in criza batranetii).
Marti am avut de alergat mai mult…si cum imi e obiceiul atunci cand nu am ce face, am inceput sa masor oamenii, cuplurile, batranii, mamele, copii, tatii…. si in timp ce mergeam pe strada, mi-au sarit in ochi doi batranei care mergeau tinandu-se de mana… mergeau incet, fara sa se grabeasca… mai zambind unul la altul din cand in cand. Si m-am intrebat: “oare noi , tineri, o sa mai ajungem sa traim asa ceva…sa ajungem la 70 de ani, sa ne crestem nepotii, sa ne luam punga de medicamete, dar din cand in cand sa ne plimbam cu cel cu care am impartit 30 de ani de viata de bucurii si necazuri, pe strada?” Mai suntem capabili sa luptam pentru ca mentine o casatorie si a o face sa mearga?… Sau preferam sa cedam in fata primei probleme care aparare, refuzand in acel moment sa mai luptam doar ptr ca suntem mult prea obositi ca sa mai facem ceva?
imi aduc aminte ca imi povestea matusa mea de intalnirile si plimbariile prin parc, pe care le-a avut la bratul Locotenentului Dumitrescu, ca doar era fata de la pension … studenta in primul an la facultatea de Istorie din Bucuresti… un mic soldat nu era de nasul ei. .. imi aduc aminte de diminetiile in care stateam de vorba si imi povestea cum el venea la Pension pe motoreta si o astepta la poarta…pana ce termina orele.. … ii citeam scrisoriile de dragoste primite de la el in timpul razboiului si micile felicitari pe care le primea de la el in timpul balului, biletele pe care erau scrise cuvinte de indragostit…
stau si ma intreb… oare noi mai stim ce este dragostea?… si totusi iubim.
am incercat si twitterul…sa nu zic ca nu l-am incercat. ca sa citez pe cineva: nais….. si acu sa ma citez: dar nu-i de mine.
unu la mana..la mine o idee are 7 randuri.
doi la mana… as renunta la viata daca ma apuc serios de twitter.
trei la mana… s-ar transforma in cel mai bun amic, prieten de bere, amic de mic, iubit , amant, prieten gay, confident, autosustinator moral…adica..as deveni sotia fidea a unui programel de calculator.
eh imi ajunge mess-ul, blogul si google-ul. sunt deja dependenta de calculator…nu-mi mai trebuie inca o tentatie…asa ca piei, satana, din fata degetelor mele si a tastaturii mele simpatice, dar mai ales din bookmarks-ul firefoxului.
de unde a plecat nebunia mea: ma uitam pe twitter, pe bloguri- toata lumea stie pe toata lumea. Dar oare cati ajung sa depaseasca masca perfecta pe care ne-o ofera anonimatul numit “net”?
descoperit si imi place:
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=cVbQl-KUXUs&feature=related[/youtube]

