de ce am ales sa lucrez intr-o fundatie pentru oameni cu dizabilitati? nu stiu, poate pentru ca la inceput mi s-a parut o joaca, ceva rupt din filmele alea faine pe care le vedeam la televizor. Acum…poate ca acum as sfatui pe cineva care vrea sa lucreze in domeniul asta , sa se gandeasca de 3 ori inainte de a accepta acest lucru.

este un domeniu in care te dedici in totalitate, nu pe jumatate, nu doar o particica. dedici timp, sentimente si cred ca cel mai mult iti dedici o parte din suflet.

povestile pe care le intalnesti zi de zi, persoanele pe care le intalnesti zi de zi, probleme lor te fac sa te gandesti ca se poate si mai rau.

am avut colege care nu au putut rezista, colege care plecau plangand, colege care au rezistat sau care au preferat alt domeniu.

cand citeam blogul elei, despre disabillove.ro, ma gandeam la persoanele pe care le-am cunoscut si care imi spuneau ca viata de unul singur e grea.

in fiecare zi petrecuta la servici aud cate o poveste. o poveste reala de viata.

povestea de azi:

absolvent de colegiu medical, asistent medical, cu afectiuni neurologice…venise sa gaseasca ceva de munca pentru ca tatal vitreg ii facea viata un cosmar acasa. dorea sa-si gaseasca ceva de lucru, pentru a se muta de acasa;

m-a impresionat un lucru: indiferent de cat rau ii facea tatal vitreg… tot parintele lui il considera.. chiar dc era un imbecil.

zi faina de mai….