toti fac si nu tac. mi-e un dor teribil de cei care tac si fac.
Rareori merg cu taxiul (doar in caz de nevoie) si atunci cand il folosesc, imi place sa vorbesc cu domnii taximetristi. Am nimerit de-a lungul timpului diferiti oameni: asistenti sociali, constructori de tramvaie( aist domn mi s-a parut genial), baieti de bloc. Am descoperit ca este foarte usor sa judeci un om dupa o prima impresie. Unii domni taximetristi mi-au oferit timp de cate minute mici lectii de viata, de istorie si omenie, lectii pe care nu le-as fi invatat de la nici un mare profesor maxim universitar.
Am realizat ca ne pierdem in spatele unor false imagini. Ne pierdem identitatea, ne pierdem respectul de sine, ne pierdem voiosia, ne pierdem bucuria, ne pierdem frumusetea.
Cea mai frumoasa discutie a fost cu un domn care m-a dus fain frumos pe bd. Magheru in timp ce imi vorbea atat de frumos despre oameni… despre conditia sociala a romanului si pofta dupa ce nu are.
E placut sa descoperi astfel de oameni, dar e trist cand vezi ce background slab ai… sunt NOOB la istorie si geografie.
