Scrisoare deschisa pentru patinti

More than meets the eye...

Dragi parinti,

Ce urmeaza sa va povestesc s-a intamplat acum vreo 15 ani, intr-o seara ploioasa si rece de sfarsit de noiembrie. Era destul de tarziu, aproape de orele 21:00. O bruma inghetata se asezase peste oras si tot ce vroiam era sa ajung cat mai repede acasa. Imi mai aduc aminte si acum frigul care-mi intrase in oase. M-am infofolit cum am putut mai bine in pardesiu si-am pornit grabita catre metrou. Numai gandul ca trebuia sa strabat orasul de la un cap la altul ma facea sa plang. Eram obosita si mi-era foame pana la lesin… si frig, foarte frig. Am reusit sa prind metroul la timp, altfel as mai fi asteptat cel putin 10 minute.

O statie… doua statii… trei statii… la cea de-a sasea am coborat si am schimbat peronul. M-am urcat in urmatorul tren si iar: o statie… doua statii… la a treia am coborat…

Vezi articol original 1.395 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s